Blestemul drumului de marmură spre satul Alun. Este unic în lume, dar le-a adus necazuri oamenilor VIDEO


Satul Alun din Hunedoara se numără printre cele mai depopulate așezări rurale din România, însă este unic datorită drumului său de marmură. Unii dintre localnici se plâng, însă, de necazurile pe care le-a adus drumul.

Drumul
de marmură a scos din anonimat satul Alun din Hunedoara, unul dintre cele mai pitorești din
România, însă puținii localnici care îl folosesc frecvent sunt exasperați de
starea lui.  

Alun,
un sat rămas aproape pustiu din Ținutul Pădurenilor
, cu peste 50 de gospodării
nelocuite decât rareori, a devenit în ultimii ani o destinație turistică
cunoscută a românilor, aflați în căutarea locurilor pitorești.

Drum de marmură, calvar pentru șoferi

Drumul
de marmură pe care călătorii urcă până la intarea în sat l-a făcut faimos și
este căutat de turiști.

Însă unii dintre localnicii care îl folosesc frecvent
spun că și-ar fi dorit „un drum normal”, asfaltat în locul unuia plin de gropi
și denivelări, pe care roțile mașinilor se uzează cu repeziciune, iar viteza
maximă cu care pot circula, pentru a le putea proteja, este de vreo 20 kilometri pe oră.

Satul Alun. Foto: Daniel Guță

Satul Alun. Foto: Daniel Guță

„Acest drum de marmură a fost pe vremea lui Ceaușescu. Prin anii ’60-’70 s-a făcut pentru
că blocurile de marmură transportate din carieră erau de 5 până la 10 tone,
astfel că trebuia ca utilajele să circule pe o structură solidă, de 4-5 kilometri,
până în vale, unde nu erau probleme”
, relata Gheorghe Popa, unul dintre
localnici.

Drumul
de marmură nu a mai fost reparat, decât pe alocuri, iar un vechi drum, mai
abrupt și mai rar folosit, este aproape impracticabil. „Dacă pe acesta nu îl
vor mai asfalta vreodată, așteptăm ca măcar vechiul drum să fie reabilitat,
astfel încât mașinile să poată circula pe ele”
, spune un alt sătean.

În
anii ’70, satul Alun avea aproape 100 de gospodării locuite, o şcoală şi chiar
un internat. Camioanele cu marmură extrasă de la cariera aflată la intrarea în
sat coborau zilnic pe drumul industrial, spre Govâjdia.

Exploatarea
a fost închisă în anii ’90, iar localitatea aflată la circa 30 de kilometri de
Hunedoara s-a depopulat, ajungând să numere în prezent mai puțin de zece
locuitori.

Iarna,
ulițele sale sunt aproape pustii, iar pe drumul de marmură mai urcă din când în
când turiști curioși să vadă „satul înmărmurit”.

Drumul
de marmură de pe Valea Peștișele

Cu
timpul, oamenii din Alun şi satele învecinate au început să migreze în
Hunedoara, unde combinatul siderurgic se afla în plină expansiune şi atrăgea
forţa de muncă din zonă.

Drumul pavat cu marmură. Foto: Daniel Guță

Drumul pavat cu marmură. Foto: Daniel Guță

Drumul
coboară din Alun pe Valea Peştişele, până la Crăciuneasa, unde se intersectează
cu șoseaua Hunedoara – Govâjdia – Lelese. Până la Crăciuneasa, călătorii
parcurg circa 10 kilometri, jumătate din acest tronson fiind pavat cu piatră şi
marmură de la cariera din sat.

Celălalt
tronson până la Crăciuneasa este drum forestier, iar în ultimul an a fost pietruit,
astfel că turiștii pot ajunge în satul Alun, pornind din Hunedoara, pe valea
Govâjdiei.

În anii trecuți, ruta clasică spre satul din Ținutul Pădurenilor era
Hunedoara – Ghelari – Poienița Voinii – Alun.

Biserica de marmură din Alun

Drumul satului Alun nu este singura atracție turistică din zonă. În centrul satului, o biserică a fost clădită aproape integral din marmură de la cariera Alun. Biserica de marmură a fost ridicată la mijlocul anilor ’30, de preotul Petru Roşu, şi a fost pictată în frescă la începutul anilor ‘60.

Biserica de marmură din centrul satului. Foto: Daniel Guță

Biserica de marmură din centrul satului. Foto: Daniel Guță

Cu timpul, însă, monumentul a fost lăsat în paragină, o dată cu depopularea satului. De câţiva ani, locul a fost transformat într-un schit, în care slujesc două maici. Acestea au în grijă biserica de marmură şi au făcut eforturi pentru repararea ei.

Totuși, accesul străinilor este uneori condiționat în interiorul bisericii, iar maicile au așezat la poarta lăcașului mai multe panouri cu interdicții – una dintre ele fiind cea a fotografierii lăcașului. 

În apropiere, o biserică de lemn, veche de trei secole, reabilitată în ultimii ani, se numără și ea printre „bijuteriile” satului din Ținutul Pădurenilor.



Source link

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *